Ploaia

Ploaia ne cade in brate,ne invaluie, ne saruta si ne paraseste. Ca o amanta,ea vine cand nu ne asteptam.Si pleca la fel.Ne mangaie,ne imbratisaza si ne da placerea de a o simtii in noi.Ador ploaia pentru ca nu ma tradeaza,lacrimile mele se pot confunda cu picaturile de ploaie si nu dau de banuit,nu intorc priviri,nu trebuie sa dau explicatii inutile,in fond nu intereseaza pe nimeni....ador ploaia pentru ca face parte din mine,ma face sa ma simt libera si nu imi mai pasa daca traiesc sau exist cand stau in ea.Ma face sa simt o bucurie enorma si ma elibereaza de orice tristete.
Am auzit multe vorbe ca ploaia este plina de tristete si intunecata,plina de o groaza nestapanita.Nu le-am inteles.
Ploaia este fericire.Intotdeauna mi-a placut intunericul.Si imi place asa cum este ea intunecata si umeda.Mirosul ei te trezeste la realitate si ploaia linistita care te ascunde intre bratele de siroaie ca sa-ti dea linistea te protejeaza de orice pericol.Asa simt eu cand stau in ploaie.Simt ca sunt una cu ea si o iubesc.Fulgerele sunt si ele minunate.Ele emana o teama si o lunima rece si dura.Desi uneori ne sperie ca si tunetul rasunator, inspaimantator si napraznic este un adevarat pericol luminand tot in jurul tau si aprinzand un foc mare si stralucitor acolo unde trasneste.

După ce plouă de ce în aer este un miros specific?
Ceea ce mi s-a confirmat este că dacă vrei să simţi mirosul ploii trebuie să stai afară, înconjurat de cât mai multă natură, plante, pământ, nu de pereţii casei tale. Nu contează de ce, contează că mirosul ei este unic ...
Si ploaia la fel.Este ceva unic.
Pasiunea ploii este si mai minunata.Atunci cand stai in ea si te saruti,sarutul devine din ce in ce mai cu pasiune si picaturile de ploaie de amesteca cu sarutul.In ploaie pasiunea creste si devine din ce in ce mai mare.Saruturile lungi intrerupte de fulgere si tunete, inclestarea de frica imbinata cu placera si caldura care se degaja din trupurile celor care se saruta.Este cu adevarat mirific.