In noaptea asta l-am visat din nou. Si nu e prima data saptamana asta. De 3 nopti il tot visez. Nu m-am gandit la el decat dimineata cand ma trezeam. Nu inteleg de ce nu pot sa mi-l scot din minte de tot. In timpul zilei merge. Dar acum si in vise??????????? Nu trebuia sa-l las sa ma sarute. Intr-unul din vise eram intr-o gara si asteptam sa sune telefonul. Apoi a aparut EL. Si asa m-am trezit. Cand ma trezeam in fiecare dimineata suna telefonul!!!Din pacate nu era el. A naibi viata! Nici sa dormi nu mai poti...
Si totusi...nu-mi pot scoate din cap ultima noastra intalnire din vacanta... Nu ma gandesc decat la acele sarutari nevinovate, si imbratisarile, atingerile... Cum am putut fi atat de fraiera?Cum de am putut sa cad atat de usor in capcana lui??? De ce in preajma lui sunt muta, mi se inmoaie picioarele si am mintea goala?
In pijama, cu paharul de pepsi cu gheata si cu muzica mea , ma asez pe un sezlong de piatra din curte si ma uit cum rasare soarele...Cat e ceasul? Vreau sa dorm!!
De ce oamenii se supara si se cearta intotdeauna din nimicuri?
De ce lumea se plange mereu?
De ce nu vad realitatea?
Intotdeauna exista cineva care sa se vaite in legatura cu o problema care este atat de inutila incat nici nu trebuie luata in considerare!
Sa te superi ca nu pot veni undeva? Sa te superi ca am uitat ceva? Sau sa te superi ca pur si simplu nu pot intelege de ce te vaiti?
Sa te plangi ca nu te baga in seama? Sa te plangi ca le da like la alte fete si tie nu?:)) Ironic.
Priviti in jur oameni buni!
Nu astea sunt problemele cu adevarat importante.
Daca nu ii pasa cuiva de tine il lasi sa se duca linistit. Dar ce sa mai spun de cei care sunt bolnavi, handicapati, nebuni, sau pe moarte?
Ei sunt cei care au dreptul sa se vaite.
Dar cei carora le lipseste cineva drag din viata? Asta se accepta, atunci cand persoana este moarta sau doar i-a parasit.
Dar cand cineva se plange pur si simpliu ca o persoana nu e interesata de ea, ca un prieten nu poate sa vina cu ea undeva sau pur si simplu ca nu isi poate permite ceva.
Daca crede cineva ca astea chiar sunt probleme atunci ii recomand calduros o vizita la un psihiatru ori sa se duca sa viziteze un bolnav in stare grava la spital. Atunci poate veti realiza ca nu aveti probleme si ca puteti sa traiti naibi mai departe fericiti!!!
Cand o sa inteleaga lumea lucrurile astea? Cand n-o sa mai existe certuri? Cand nu va mai exista suparare?
Cand veti deschide ochii?
Viata e scurta. Daca nu esti pe moarte, de ce te plangi?
In sfarsit a iesit soarele si pe strada mea! Stau la soare si ma bronzez, scriu ba aici ba o scrisoare. Pepsiul (unele obiceiuri nu mor niciodata) si biscuitii in dreapta, soarele in fata si un morman de zapada care se topeste in stanga:)) In noua mea rochie de primavara alba stau intinsa si admir tot ce pana acum am ignorat. Este prima data cand ma bucur ca stau la curte.De azi vreau sa traiesc fiecare clipa. Ma tot uit la cartea necitita de langa mine si o refuz cu tristete. Vreau sa ies. Sun cativa prietenii..ofof..iar nu iese nimeni. Iar e ocupat pana si tata. Ma straduiesc sa ma hotarasc daca sa ies singura sa ma plimb prin parc. Azi simt soarele ca pe o iesire din lumea asta. Il simt ca si cum imi lumineaza sufletul dupa atata timp. Imi tot vine un gand in mine. Oare sa scriu o carte? Nu sunt sigura daca ar iesi atat de reusita. Am inceput candva sa scriu una si am renuntat dupa ce am recitit ceea ce am scris. Nu mi se parea ca sunt o scriitoare atat de talentata. Cineva de curand imi spune ca ar trebui sa incerc... "de ce nu?ce as avea de pierdut?" Daca mi-as gasi si viziune, timp. As vrea sa imi da-ti niste teme pentru o carte. Imi trebuie ajutor:)
Astept propuneri. Poate chiar iese ceva.
Gata! Am plecat in parc!
Bucurati-va de soare!
Nu e vorba ca nu vreau vara, soare, vacanta... doar ca este atat de bine sa ma plimb prin frig si un vant puternic sa ma loveasca in fata si sa ma trezeasca la realitate. Asta mi s-a intamplat de dimineata. Aseara L-AM visat. Era EL. Era frig afara si ma urcasem in masina lui sa ma incalzesc. Porneste masina. "De ce a durat atat?" Nu i-am raspuns. Nici nu stiam despre ce vorbeste. L-am imbratisat si i-am spus ca maine plec. Nu stiam unde. Deodata se uita la mine si imi spune sa nu fac aceasta greseala. "Eu te iubesc" spunea el. Si atunci totul s-a intunecat. Simteam ca ma sufoc. Cuvintele nu imi ieseau si il vedeam ca ma priveste. Vedeam o lumina de camion indreptandu-se spre noi. Nu mai era atent la drum. Am inceput sa tip la el, dar nu mai avea rost. Panicat s-a postat intre mine si partea care urma sa fie lovita. Cand m-am trezit (inca in vis) un strain mi-a spus ca e mort. Apoi m-am trezit la realitate. La 3:54 am...(mda, stiu...m-am uitat si la ceas.) Lacrimile s-au scurs din mine fara voia mea. Tineam telefonul in mana, am pus o melodie sperand sa imi distraga atentia de la vis si de la acea teama. A fost o greseala. Melodia pe care am nimerit-o printre lacrimi a fost la fel de trista pe cat se potrivea cu starea mea. Am ramas asa pana la 5 si ceva cu melodia pe replay. Nu am mai adormit si m-am simtit de parca am mai pierdut o bucata din mine. Ma durea sufletul. Nu am stiut ce sa fac. I-am povestit cuiva si m-a luat drept nebuna... mi-a spus ca poate subconstientul meu se teme sa nu se intample asta. Pe naiba! Dimineata dupa ce am vorbit (degeaba) cu ea la telefon, am iesit si m-am plimbat pe jos tot drumul spre scoala. In aerul rece incepeam sa ma trezesc si sa ma linistesc. Incepea sa imi treaca frica. Cand am ajuns la scoala totul era ok. Pana intr-o pauza cand mi-a umblat C. in telefon si am pus-o sa aleaga ea ce sa ascultam. A apasat exact melodia pe care am plans in noaptea acea. Lumea mea s-a intunecat si imi tineam cu greu lacrimile in mine. Un coleg se uita ciudat la mine...pot sa jur ca nu am scapat vreo lacrima. Si totusi bause inainte. Tipic colegiilor mei: Sa isi aduca bautura (droguri sau tigari...) la scoala.
Cand am ajuns acasa am plans din nou si am lasat melodia sa cante pana mi-au trecut toate lacrimile.
Don't you cry tonight I still love you baby Don't you cry tonight Don't you cry tonight There's a heaven above you baby And don't you cry tonight
Give me a whisper And give me a sign Give me a kiss before you tell me goodbye Don't you take it so hard now And please don't take it so bad I'll still be thinkin' of you And the times we had...baby
miercuri, 15 februarie 2012
You're only young once, so be bad, break the rules, get caught, and make it count.
Oare caut o persoana anume? Sau imi caut puterea, constinta, fericirea?
Stiti cat de greu este sa zambesti cand in interior iti vine sa plangi, sau chiar plangi? Sentimentul asta se datoreaza inconstientei mele. Nu am fost in stare sa aleg... nu am fost in stare sa iau o hotarare definitiva. Caut o persoana carei ii pot cere sfatul! Caut in mine acea persoana dar nu o mai gasesc. Imi amintesc de copiilarie cu cele mai valoroase persoane din ea... T. era acolo cand aveam nevoie si cand cantam si tipam de parca eram nebune la mine, ma simteam vie. Acum ea are nevoie de mine si nu pot apela la ea, deoarece este atat de confuza in legatura cu viata. D. imi lipseste tot mai mult in fiecare zi...Noptiile de pe balcon, la mine sau la ea acasa, si nebuniile noastre divine care ne maturizau in fiecare vara si ne faceau fericite imi trezesc amintiri de neuitat. Dar azi simt ca nu le pot cere ajutorul. Orice clipa de atunci era un vis...un vis alaturi de cei dragi. Oare am sa pot sa le spun vreodata ce a fost in capul meu saptamaniile astea cu adevarat?
Candva totul s-a intunecat... nu stiu cand, dar acest intuneric venit din afara nu mi-a facut bine. As vrea sa fiu ca inainte. Fara griji si cu mult mai fericita.
Unde sunt clipele acelea? Pierdu-te in trecut...
In aceasta clipa am primit un mesajul zilnic cu horoscopul... nu ma incred in el dar azi m-a facut sa amutesc. "Simti ca daca apelezi la ajutorul cuiva iti creezi o anumita obligatie. Tocmai de aceea nu esti sigura daca se merita sa ii ceri sprijinul."
Nu pot sa mint... nici eu nu stiu ce simt exact. Este asemanator acest mesaj cu ce e in mine, dar...
Lista: Parfumul meu preferat, carte de Marc Levy, doua caiete si un pix. Banii, mobilul, castile si agenda...in ea voi incepe sa scriu. Dau pe replay "The Naked And Famous-Bells ; The Pretty Reckless-Make Me Wanna Die"(cine se uita la GG le stie clar). Mi-am luat geanta si am plecat. Trebuie sa ma plimb putin prin frig inainte de ore. "Unde esti?"
In centru este razboi. Focuri de arma, incendii, victime, bombe,moarte... un circ pentru nimic.
Crede cineva ca va rezolva ceva prin asta? Nu. Nu fac altceva decat sa inrautateasca situatia in care suntem deja.
Daca as putea as fii oricum departe de locul asta. De lumea asta nesabuita.
Nu ajuta la nimic razboiul.
Niciodata.
Iar video-clipurile nu sunt in tema cu razboiul, le-ampostat pentru ca le tot ascult pe timpul lui.
Azi imi innec amarul si toata supararea in dulciuri. Si un film bun.
In fata laptopului, imi downlodez cea mai noua comedie si ma trantesc in pat cu toata ciocolata (si aia calda si aia normala). Azi imi pasa doar de mine. Cea mai lunga baie si mai spumoasa din cate exista, plus o carte buna care sa imi ocupe timpul. Azi telefonul meu e pe silentios. Nu imi pasa de nimic, de nimeni, doar EU sunt importanta azi. Inca 7 zile... MAKE A WISH ! De ziua mea am sa fac acelas lucru. Am sa ma rasfat si am sa fiu izolata de lumea de afara. ”I don’t like myself, I’m crazy about myself.” Mae West ♥
"Nimic nu este imposibil, numai limitele mintilor noastre definesc lucrurile drept de neconceput. Deseori trebuie rezolvate mai multe ecuatii pentru a admite un nou rationament. Asta e o chestiune de timp si de limite ale creierelor noastre. Transplantarea unei inimi, zborul unui avion de 350 de tone, mersul pe luna au cerut multa munca, dar indeosebi imaginatie! Astfel cand savantii nostri atat de savanti declara imposibila transplantarea unui creier, calatoria cu viteza luminii, clonarea unei fiinte umane, imi spun ca, pana la urma nu au invatat nimic din propriile lor limite, acelea de a gandi ca totul este posibil si ca e doar o chestiune de timp, timpul de a intelege in ce fel este posibil."- Marc Levy.
Poate nu are legatuta cu ce am sa va zic, dar sincer nu imi pasa. Este un citat care m-a impresionat foarte mult. Provine din cartea "Si daca e adevarat- Marc Levy".
Azi am fost: terorizata, batuta si amenintata de propria mama. Amenintata ca ma baga in spital. Amenintata ca ma paraseste. Sincer, cred ca ar fii mai liniste fara ea. Stiam ca ea ma invinueste pentru tot ce a patit e in viata. Stiam ca se razbuna pe mine. Ma invinueste de tot raul patit si de toate criticile aduse la adresa ei. Dar nu stiam cat de rau este. Nu am vazut dar dupa o jumatate de ora de tipete si bataie, mi-a spus bunica ca a spuipat mama sange. Bunica este la un pas de moarte, doar o operatie o desparte de aceste doua lumi. Iar mama tipand la mine si la ea stiam ca ii va inrautatii starea bunicii. Dupa ce am vazut ca o implica si pe bunica, am tacut si doar m-am ferit si am evitat privirea ei. Cand am vazut ca intra iar deodata in camera si incepe sa se ia de fratele meu, care nu avea vreo vina in asta, si sa il bata si pe el, am sarit si am impins-o afara. Nu m-am putut abtine. Bunicul s-a bagat si a iesit doar un scandal mai mare, cand a venit si bunica, s-a bagat la mijloc si i-a dat afara pe amandoi din camera ca sa putem sta eu,ea si fratele meu in liniste. Cand am reusit sa gandesc si am privit cat de rau ii faceam bunicii, am luat hotararea de a pleca. Am strans-o in brate, am zis "plec", si am iesit pe usa cu geanta si cu laptopul. Desigur ca in urma mea auzeam tipete, dar eu am ajuns prima la usa si la scari. Am plecat si m-am plimbat jumatate de ora de la aparatmentul buniciilor pana acasa pe jos. M-a sunat fratele meu si m-a intrebat unde merg. I-am raspuns ca acasa si am inchis cand am auzit ca ma cauta mama. Aerul rece imi facea atat de bine incat as fii preferat sa stau afara si sa nu intru in casa. M-am uitat intr-un geam de la o cofetarie inchisa si imi vedeam chipul plin de lacrimi, si fata care nu mi-o recunosteam. Plina de ura si tristete. Imi doream doar liniste. Lacrimile astea sigur nu erau ale mele. Vroiam sa inceteze. Desigur, ea a pornit dupa mine. Cand a ajuns acasa, nu a mai scos niciun cuvant. Am auzit-o doar vorbind la telefon incet pe hol si apoi a disparut in alta camera. Am nervii la pamant si nu stiu ce sa mai fac. Ma simt goala pe dinauntru...
PS: Vreau acasa. Si pentru mine acasa este un loc plin de liniste si dragoste, nu de scandal ! Vreau in noapte, vreau sa simt din nou racoarea de afara.
Razand, risti sa pari nebun. Plangand, risti sa pari sentimental. Intinzand o mana cuiva, risti sa te implici. Aratandu-ti sentimentele, risti sa te arati pe tine tine insuti! Vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale, risti sa pierzi.... Iubind, risti sa nu fii iubit la randul tau. Traind, risti sa mori ... Sperand, risti sa disperi. Incercand macar, risti sa dai gres...
Dar daca nu risti nimic, nu faci nimic, nu ai nimic, atunci esti... nimic!
Viata trebuie pretuita, asa ca nu irosi timpul pe care il mai ai!
duminică, 8 ianuarie 2012
De fiecare data cand ascult aceasta melodie o durere insuportabila imi inunda inima, o multime de amintiri inutile si groaznice din copilarie imi inunda mintea si cand imi amintesc simt nevoia sa plang, sa tip, sa fac pur si simplu ceva sa opresc amintirile. Imi aminteste in primul rand de TATA. Nu cred ca mi-a pasat niciodata ce a facut si ca ne-a parasit (M-A PARASIT) sau ca a facut lucruri ingrozitoare. Am avut cea mai mare incredere in el... il sunam si ii spuneam absolut tot. Iar cand increderea asta mi-a fost tradata nu am stiut ce este de facut... in mare parte faceam in asa fel incat sa ii pot atrage atentia. Incat sa ii pese de mine din nou. Sa fie din nou mereu acolo. Dintre mama si tata cu tata m-am inteles cel mai bine. Nu stiu de ce, cum, doar stiu ca pana la varsta de 12 ani l-am admirat intotdeauna si am vrut sa fiu ca el, sau cel putin ca cel pe care credeam ca il cunosc. Imi lipseste atat de mult. Imi ascund(mereu am ascuns-o)aceasta durere de indiferent cine... nimeni nu ma poate intelege la acest capitol. Nimeni nu a trecut prin ce am trecut si nu a trait aceasta durere. In ultimul an am pierdut doi bunici. Nu am varsat nici o lacrima cand au murit desi am avut o depresie pe 19 februarie anul trecut cand am aflat de moartea ei(a murit de cancer la colon)... bunicul a avut si el un accident in noaptea aceea din fericire el nu a patit nimic.Celalalt bunic a murit tot anul trecut inainte cu 7 luni de moartea bunicii. Cand au murit eu am simtit. In noaptea in care a murit bunicul l-am visat. In noaptea care a murit bunica am avut depresia, care nu am idee cum a inceput sau de ce. Imi amintesc ca eram fericita in ziua aceea si chiar vorbeam cu EL . EL....o alta durere din viata mea...nu o mai pun la socoteala. Trebuie sa recunosc ca nu am fost slaba niciodata pana sa apara EL... am avut o slabiciune pentru el... si mi-a provocat o mare durere in inima desi nu cred ca stia ce face . Imi lipsesc toti 4. Dar pana la urma asta e viata, nu? Oamenii vin si pleaca. Asa se intampla cu fiecare fiinta si lucru de pe aceasta planeta. VIN si PLEACA.
Pe langa toate acestea am fost tradata si de trei prietene pe care le credeam bune in generala. Am crezut atat de mult ca imi sunt prietene incat nu m-am gandit sa fiu mai atenta in cine am incredere. Popularitatea nu merita. Si o zic din experienta. Mai bine sa ii am pe cei pe care ii iubesc si pe cei care ma iubesc langa mine decat pe cei falsi si populari pentru a traii intr-o lume cu necunoscuti. Nu am nevoie de asa ceva. Am realizat acest lucru la 14 ani. Am impresia ca acel an a fost cel mai greu din toti anii. Am suferit din dragoste, din prieteniie, din cauza familiei care inca se bateau prin tribunale, din cauza limbajului, din cauza bunicului care a murit tot in acel an... Si dupa ce am scris toate astea.Toate amintirile acestea. Am lacrimi in ochii si ma bucur ca sunt vie. Ma bucur sa descopar prietenii adevarati si ma bucur ca sunt diferita de acei oameni falsi si ipocriti care exista in lume... Este 2 noaptea si nu am somn... scriu printre lacrimi si zambesc in acelas timp. Iubesc. Sunt iubita. Nu vorbesc de viata amoroasa aici. Nu conteaza doar asta.
Sanatate: ma dor plamanii, again.. Energie: nope Atentie: sa zicem ca oamenii pot trece pe langa mine fara sa ii observ. Chef de viata: Cand am sa ies afara sigur am sa am. Ce trebuie sa fac: Sa termin de citit o carte. Ce ascult: Birdy - Skinny Love Mi-e dor de: Tata... De ce am nevoie: De un whiskey cu Cola Versuri: I told you to be patient I told you to be fine I told you to be balanced I told you to be kind Now all your love is wasted then who the hell was I? Cause now I'm breaking at the britches And at the end of all your lines
Who will love you? who will fight? And who will fall, far behind?
Intinsa pe pat, priveam spre tavan. Nu auzeam nimic inafara de apa care curgea in baie. Mi-a propus o baie calda cu multe bule. In timp ce el pregatea apa din jacuzzi il asteptam in pat sa vina sa ma ia. Il asteptam in rochita rosie mult prea scurta cu decolteu in forma de V, stateam intinsa pe pat si mi-l imaginam gol langa, sub si peste mine. Incepusem sa ma mangai si sa ma uit spre usa baii inchisa. In sfarsit iesise din baie, doar in boxeri, si m-a surprins masturbandu-ma. A zambit si s-a asezat si el langa mine, soptindu-mi sa nu ma opresc. A inceput sa ma sarute si mi-a dat si el o mana de ajutor. S-a bagat intre picioarele mele, mi-a scos chiloteii tanga negri si a inceput un oral ca la carte. In camera se auzeau numai gemetele noastre. Dupa ce am avut primul orgasm m-a luat de mana, m-a sarutat si m-a tras spre baie. In timp ce el ma dezbraca pe mine i-am dat boxerii jos vazandu-i-o in toata splendoarea ei . Oh si ce mare era... A inceput sa ma mangaie, sa ma sarute pe gura, apoi pe gat, a ajuns si la sani, m-a muscat de sfarcuri, se juca cu ele si cu o mana la clito. Mi-a bagat un deget in p****, apoi doua, nu a fortat foarte mult. Stia ca sunt virgina. Prima oara imi doream asa mult sa ma aiba el. Il vroiam atat de mult si eram asa hotarata. M-am aplecat si i-am luat-o in mana. Ezitand putin, i-am luat-o in gura si am subt-o cum am stiut eu mai bine in timp ce el ma stragea de un san. L-am muscat si si-a dat drumul. M-am ferit si m-am dus in jacuzzi facandu-i semn sa intre si el. A venit si am inceput sa ne sarutam salbatic fara sa lasam vreo bucatica din corpurile noastre nemangaiata sau nesarutata. A inceput sa ma spele peste tot si acelas lucru am facut si eu cu el,frecandu-l tare peste tot. Cand eram siguri ca suntem curati, am iesit si ne-am sters cu un prosop mare. Mi l-a dat mie pana in pat iar el a plecat in cautarea unui prezervativ. L-a lasat sa cada pe noptiera si s-a aruncat in pat. Printre saruturi si mangaieri imi tot soptea "Te vreau". M-am uitat in ochii lui si l-am impins jos spre p**** mea. Mi-a facut al doilea oral si a incercat sa forteze putin cu degetul in gaurica. S-a asezat deasupra mea, s-a uitat in ochii mei, am acceptat dand din cap incet si a intrat putin in mine... apoi mai adanc si am simtit o durere,sange dar nu mai conta. Se misca din ce in ce mai repede . Am terminat amandoi si el s-a dat usor la o parte ca sa nu isi dea drumul in mine. A luat prezervativul si a doua oara vroia sa ma futa capra asa ca m-am executat si a inceput iar du-te-vino pana nu am mai putut. In fund nu l-am lasat asa ca la sfarsit a inceput sa ma sarute peste tot incet si tandru, apoi s-a intins langa mine, m-a luat in brate si asa am adormit.
6 Ianuarie 2012...ora: 21:44
Inca 14 zile si am sa ma bucur complet de viata .
Ma gandesc sa ma apuc de fumat... serios... Da da, stiu ca am zis ca nu voi pune in viata mea gura pe tigari... Asta cu siguranta nu a oprit pe nimeni.
STARE: Nu stiu cum sa o explic... melancolie? nu... tristete?soc?? nici asta nu e... e o stare ciudata... Ma simt si fericita dar nu zambesc. Oare ce este cu mine???
Unde a disparut zambetul???
Gata, STOP!!!
Gandeste-te la patratel !!! :))
Gandim la fel? Il vad cum spune:
P:-Buna, ce faci?
Eu:-Bine, am o stare ciudata...tu?
P:-Esti ok? uite, stau ..vazusem un com la D. si m-am gandit la tine.
Gata, mi-am revenit. Oarecum.
Sa va explic si ce este cu "Patratel".
Intr-o zi cea mai buna prietena T. mi-a aratat facebook-ul unuia de care este indragostita...Mda, si asa am ajuns sa comentez pe acolo, sa intru in conversatie cu varul acestuia si sa intru pe profilul lui. Imi da add.OK. nu zic nimic, ma uit la poze...ohh Dumnezeule!!! Pentru prima data a reusit un baiat sa ma excite printr-o simpla poza !!! Era asa sexy (la mare in slipi), si aveam patratele:x Niciodata nu m-a atras un baiat dupa cum arata...mai ales nu m-au atras niciodata patratelele! Este un teritoriu necunoscut pentru mine.
Dupa cateva zile ma invita prietena asta in parc impreuna cu cel de care e indragostita.Asa, si cum ne plimbam si vorbeam acolo, am ajuns sa vorbim despre varusu. I-am marturisit ca imi placea si ca as vrea sa mai vorbesc cu el si nu numai prin comentari si asa. Mi-a dat id-ul lui si a vrut sa mi-l dea la telefon. Am refuzat si i-am zis ca ar fii o idee mai buna sa iesim toti cand se intorc ei doi in Bucuresti. Damn... am uitat sa precizez? Ei nu sunt din Bucuresti...desi au casa, rude aici si asa mai departe, nu sunt de aici!! Si asta imi da o durere de cap.
Mai departe, i-am dat add si am vorbit pana am ajuns la concluzia ca nu trece pe aici pana prin vara, deci am hotarat sa ne vedem si sa ne mai cunoastem atunci. Este greu sa il vad numai prin poze mai ales ca ma atrage atat de mult. L-am verificat! Nu este doar corpul de vina, dar are si el o mare parte din vina. Are doar 18 ani abia impliniti.N-am zis nimic. Mi-a spus ca daca vreau sa imi iau carnetul curand ma ia la el in vacanta sa ma invete. Nu eram sigura la ce se referea prin asta , dar cu siguranta am spus Nu. Ok, imi place, ma atrage, dar nu ma duc la el in oras (acasa) imediat ce l-am cunoscut. DECI, a doua zi am aflat altceva...este pe stil vechi...naiba stie ce mai e si aia:))si e moldovean. M-am interesat doar de dragul de a vorbi cu el... nu a stiut nici el sa imi explice mai clar. Am lasat-o asa si am schimbat subiectul...CAND am iesit mi-am dat seama ca nu am vorbit de fapt mai nimic cu el... stiu, desigur, ca este baiat bun,blabla... si asa mai departe. In noaptea aceea am avut o fantezie sexuala cu el... Se facea ca....
NEXT TIME
Pe la 22:00 iesisem sa imi iau ceva de baut de la magazin.
Cum nu sunt acasa in Bucuresti nu cunosc bine locul si o iau pe o strada ca sa ma plimb.Imi pun gandurile in ordine si ma intorc. La magazin era un baiat cu ochii mari si caprui. Se uita la mine de parca ma cunostea...Ok..prea ciudat, m-am intors cu spatele si am pornit spre frigider.
Aveau VIBE!! Ador energizantul asta. Ma face sa simt ca sunt vie!
Intotdeauna mi-a placut la Bran. Are tot ce imi place mie. Liniste, intuneric, bautura mea preferata, bulzul, si baietii draguti.
Cand m-am intors la casa sa platesc, el disparuse...pacat (era foarte atragator trebuia sa recunosc).
Dar apoi am patit cel mai ciudat lucru. Am ajuns in fata porti si el statea acolo cu o cola si un hamburger in mana...
Ah,damn it!Uitasem complet de fast-food -ul de langa mine. Aproape ca l-as fii intrebat ce vrea,si tocmai atunci s-au gasit sa imi cada chieile din mana~~~Mai era si zapada afara!Si ce frig !!
M-am enervat si am dat cu piciorul in poarta. Da stiu, gest copilaresc. El a intrebat daca aveam nevoie de ajutor si a inceput sa chicoteasca. Asta imi mai trebuia acum, cineva care sa rada de mine! X(
Pana la urma m-am uitat in jos si am vazut o gaurica unde intrasera cheile,dar nici de-a naiba nu m-am aplecat sa le ridic. Stateam si ma uitam la ele de parca le-as fii invinuit pe ele pentru tot.
S-a ridicat si el de pe bancuta unde manca si s-a aplecat dupa chei. I-am multumit si totusi nu mi-a dat cheile imediat. A ras din nou si mi-a spus ca arat sexy cand sunt nervoasa. Ha...mda..normal ca m-am rusinat dar mi-am dat si ochii peste cap. Am luat cheile si am mai stat afara sa beau si eu din VIBE. M-am asezat in locul lui, pe cea mai umeda bancuta posibila. M-am ridicat brusc si mai ca am ras odata cu el cand am observat ca eram plina de apa pe o portiune din fundul meu! M-am bucurat cand a tacut si am vazut ca nu mai era nimeni prin jur..probabil a observat si el asta.
-Nu esti de pe-aici, nu-i asa?
-Nici pe-aproape!
-Eu sunt din Brasov.In caz ca te pierzi pe aici, pot face pe ghidul.
-Nu mersi, noi Bucurestenii ne descurcam si fara. Conversatia a continuat pana am ajuns la concluzia ca nu ii stiu numele,desi cand l-am intrebat mi-a raspuns ca ne vom mai intalnii pe aici si imi va zice mai incolo.Si a plecat.La fel am facut si eu.Nu avea nici un sens sa stau acolo singura.
Cand am intrat in casa, m-am dezbracat si m-am aruncat in pat. Ma tot uitam la rochia pentru revelion si la tocuri. Atat de mult am vrut sa scap de intamplarea cu strainul incat am creat pe H&M un cont si mi-am realizat imbracamintea de pe umeras. Am dat SAVE si desigur cautam o parere. Am incercat sa dau de cea mai buna prietena...mda am nimerit un morocanos..in fine..pana la urma am aflat o parere nu prea pe gustul meu...:)) mie imi trebuie detali nu numai un "arata bine". Dupa 20 min de cearta cu mama in legatura cu rochia si cu scoala am reusit sa ma intind din nou in pat.
Acum in sfarsit ma apuc de citit. Va recomand cu mult drag "Si daca e adevarat"-Marc Levy si filmul "Just Like Heaven"
Sucul asta prigat (100% portocale) a inceput sa imi displaca. Desi il adoram candva.
Mi-e dor de o singura persoana. D. as fi vrut sa fi aici, sa vorbesc cu tine, sa ma indrumi, sa facem nebuniile de pe vremuri:))Mda, nu ma schimb niciodata.Nu ca as vrea.Matura?Doar cand si cu cine vreau. Se pare ca tot singura trebuie sa ma descurc. Si cu siguranta am sa evit o singura persoana maine pe strada. Sau sa nu evit? Ma intreb daca am sa-l mai vad. E ciudat dar am un sentiment ca mi-ar placea aerul lui de baiat rau. Nu v-am povestit tot ce am vorbit cu el. Poate data viitoare
Se pare ca plec la munte.Bagaje, bagaje!! Oare reusesc sa mai scriu?Dar sa citesc?Nu prea stiu...
Deja mi-am facut programul..de fapt nu eu ci Anna.
Am sunat-o ca sa ii spun ca vin la ea in oras:
Eu: Ce faci scumpa?
Anna: Uite ma pregatesc de sarbatori, tu?
Eu: Uite bine, te-am sunat sa iti spun ca vin pe la tine.
Anna: Cand?? Super! Trebuie sa te duc sa iti arat cele mai tari locuri de aici! Spune-mi cand ajungi!
Eu: Curand. Cel tarziu maine seara. Te sun cand sunt acolo sa iesim.
Anna: Gata! Deja stiu pe unde te duc! Nu ne-am mai vazut de ceva timp...
Eu: Stai linistita ca avem timp de toate, stau acolo pana pe 4...dar te avertizez ca revelionul il fac cu niste prieteni. Au inchiriat ei o pensiune. Daca vrei sa ni te-alaturi, esti invitata mea.
Anna: OK!Poate trec si eu pe la voi de revelion..sa vedem..pana atunci oricum o sa ai o vacanta de neuitat.Imi lipsesti D.
Eu: Lasa ca ne vedem curand! Abia astept! Te pup! Pa!
Anna: Y a mi! Adios!
Anna adora spaniola si este plina de viata.Nu o mai descriu pentru ca nu mai are rost.Va da-ti seama cum este.Mai ales ca uneori e putin nebuna cand se gandeste la distractie...Eh..macar stiu ca am sa ma distrez.
Ah,mi-a adus ciocolata!:))Nu pot sa mi-o scot din minte! Niciodata nu mi-a adus un baiat ciocolata...mai ales bomboanele mele preferate...Mda. Cum poate cineva sa nu iubeasca ciocolata? E grozava! Pfff...vreau sa o vad pe Dyanna si sa plecam din lumea asta plina de prosti... oriunde ma uit nu pot sa nu observ macar doi prosti. Nimeni civilizat si nimeni complet normal..asta e viata...
Incep sa citesc si niste romane interesant vacanta asta:
Jurnalul Annei Frank;
Hotul de umbre,Si daca e adevarat,Prima noapte,In alta viata -toate de Mark Levy
Vreau la Ski ! Vreau ciocolata ! Si o cola...sau merge si un pepsi cu putin jack ...
Ce bine ca nu mai trebuie sa imi caut rochie pentru revelion. Mi-am luat una perfecta si e ca turnata pe mine.Neagra de catifea ...ah, am uitat pantofii..Damn it! Trebuie sa fug in H&M sau Deichmann!
Acum o luna ma tot gandeam ce cadouri as putea lua celor mai bune prietene ale mele si am tot cautat timp de doua saptamani....pfff...este cel mai greu sa gasesti un cadou perfect.
Mai ales celor pe care ii iubesti:) (Pentru cele mai bune prietene ale mele, Dyanna si Tanya :X pe care le iubesc si stiu ca ma pot baza intotdeauna pe ele.)
In sfarsit cadoul perfect a dat peste mine:)) Mi-a facut cu ochiul pe net si a trebuit sa il comand!Il adoram.Si imediat ce l-am vazut am stiut ca e perfect. "Friends Forever" Dupa ce l-am comandat am asteptat tot doua saptamani sa mi se aduca!!!Aveam emotii numai pentru ca il comandasem,da acum cand am dat cadourile si celor dragi le-a placut ma simt mai bine ca oricand.Vorbind de craciun...scoala in sfarsit e pe sfarsite si azi a fost bazarul. In aceasta seara ar trebui sa ies ...daca mai vine tata.. toata ziua a fost grozava..mi-am luat o noua geanta!!Da,da,stiu...imi place sa imi fac si mie cadouri.
Astept weekendul cu nerabdare.Craciunl am sa il fac in familie.De revelion in schimb vine o prietena la mine ca sa nu adorm singura.Desigur, nu scapa revelionul asta fara poze.
Trei zile in care m-am uitat numai la American Pie, si in care m-am distrat.
Nu e vina mea ca am avut pur si simplu o depresie ingrozitoare si tu ai plecat la prima care ti-a iesit in cale. Culmea!Fosta ta prietena. Apoi a doua zi cand ne certam si incerc EU sa imi cer scuze, ca poate m-am purtat urat,imi zici ca EU am gresit. Dar omiti sa imi spui ca de fapt TU ai gresit in noaptea aceea.
OK,era vara,noapte,poate era imbracata prea sexy...ce stiu eu..oricum e urata oricum ar fii imbracata(si nu o spun din invidie sau ceva:)) vorbesc foarte serios.N-as avea pe ce sa fiu invidioasa.Pe trecutul lor?Nici decum!)
Ai gresit pentru ca nu mi-ai spus in fata si imi spui peste 2 luni. Doua luni in care nu te-am mai vazut dar se pare ca ti-a fost mai usor sa ma minti in fata decat sa imi spui adevarul.
Nu mai suport aceasta lume.Uneori simt ca nu te mai suport nici pe tine. Si asta ma doare pentru ca tin la tine...
Din pacate presimt ca se va termina totul mai repede decat credeam.
Imi spui sa nu mai fac glume proaste.:)) WOW,nu stiam ca a ajuns cineva sa imi dea indicatii. Mai ales dupa tot ce face. Si mai ales cand nu sunt singura din relatia asta (de prost gust care a devenit de la un timp).
Nu mai suport sa ma cert! Nu mai suport sa fiu nervoasa tot timpul. Imi amintesc ca imi era rau odata si cand vorbeam cu tine la telefon parca ma simteam mai bine...pana ai inceput sa glumesti(proastea glumele astea ale tale.nu numai ale mele). Si tu numesti glume proaste fazele mele cu "bine"(El:ce faci? Eu:bine!)
Ce e asa prost acest raspuns.Poate nu vreau sa spun ce fac sau sunt ocupata ori este cineva langa mine.
Nu imi place sa ascult. Din cauza ca sunt nervoasa ma cert si cu parintii...
Mi-e dor de noaptea de vara cu cea mai buna prietena la mine pe balcon.Mi-e dor sa fie liniste.Mi-e dor sa nu mai fiu asa confuza cand vine vorba de alegerea mea(in legatura cu baietii).
Daca iert nu inseamna ca si uit!
Unele lucruri,unele MOMENTE nu se uita niciodata!
Mi-a fost dor sa scriu aici.Cred ca nu am facut o alegere asa buna cand mi-am facut alt blog.Aici e o parte din viata mea,n-am de gand sa renunt la ea.As fi scris mai devreme dar nu am avut timp.Liceul ma oboseste.Desi imi place mult,si nu ma refer la colegii mei.(Poate doar I. si A. sunt in regula precum si P.)Dar ceilalti au sunt niste nenorociti cum ii stiam pe vremuri.Aceasi scoala..aceasi colegi..doar cateva schimbari.Nici n-am inceput bine ca a venit si prima depresie din cauza lor.Sa o iau cu inceputul.M-am inscris la Miss.Si m-am bucurat ca stiam ca am multe sanse sa castig.Numai ca acolo cerea partener(si asa au gasit cei de acolo motivul sa isi bata joc de mine ca fusesem la miss "ca n-am sanse"...URASC OAMENII ASTIA!!!URASC INVIDIA)...asa ca am inceput sa caut unul pentru mine.In weekend am gasit unul dintre cei mai inalti si cei mai frumosi.Pe P. Fara el nu voi putea participa dar sper sa vina fiindca si el are o gramada de sanse sa castige:E frumos,destept,inalt,BLOND:)) si desigur unul din preferatii directoarei.:) (Din pacate lumea stie ca el ar putea fii o amenintare asa ca l-au izolat..si l-au facut sa isi piarda putina incredere,desi stiu bine ca el are incredere in el ..totusi e timid in multe lucruri legate de alte activitati.)
Abea astept antrenamntele de la miss si abea astept sa o distrug pe curva care imi tot face rau! V-a stii ea curand de ce sunt in stare.
Sa ne amintim cine suntem si sa nu lasam pe altii sa ne influenteze! Ps:O ador pe actrita asta,care o joaca pe Katherine.
A fost prima data cand l-am vazut plangand.Era la el in camera,intins pe pat cu fata in perna si suspina uneori tare alteori atat de incet incat sa nu auda nimeni.Cand am facut un pas prin camera s-a ridicat brusc in capul oaselor ca si cum l-ar fi speriat ceva.Arata cumplit.Avea urme de lacrimi pe fata si ochii ii erau rosii.Am crezut ca il vad tremurand,dar asta putea fi doar o iluzie.Nu mi-a vorbit..dar parca ma ruga din priviri sa nu spun nimanui si sa plec... As fi vrut sa ma duc langa el,sa il iau in brate,sa il linistesc si sa ii spun ca totul se va termina bine... dar n-am putut.Am fugit din camera pur si simplu fara sa imi iau gandul de la el.Am crezut ca are o depresie..nu il mai vazusem plangand pana atunci..sau poate ca era ranit..sufletul ii fusese ranii de o javra probabil (de o curva nenorocita care ii vrea doar raul) ... sau poate nu.His tears are hurting me.
Cand am ajuns acasa..aveam si eu o oarecare durere in suflet desi nu am stiut de unde putea venii.In acea noapte l-am visat..l-am visat plangand langa mine.Îmi simteam ochii umezi, iar buzele lipite..picături calde mi se scurgeau pe obrajii reci şi stacojiţi..mâna lui era în a mea, iar eu, eu o strângeam cât puteam de tare. Mă uitam în ochii lui şi il vedeam cum plânge şi el.M-a durut sa il vad asa..si cand m-am trezit am varsat o singura lacrima care mi-a amintit ca eu sufar dar nu pentru orice si oricine,ci pentru EL..nu mai am incredere in oameni.
Acum 2 luni,cand v-am vorbit despre "Stanta D."(ziua mea de nume) si am fost singura in parc eram nervoasa si trista...caci ignoram totul in jurul meu.Am omis sa va povestesc ce s-a intamplat in parc cu adevarat.
Dar mai intai am sa va povestesc un vis important.
Vis: "Ma plimbam singura prin parc,cu un trandafir rosu in mana si o carte in cealalta mana.Brusc o iau pe o poteca care ma duce spre lac unde este plantat cel mai frumos copac din cati vazusem pana atunci.Ma asez si admir frumusestea apei imbibata cu cerul albastru senin si cateva frunze care plutesc pe apa stralucitoare.Deodata aud un zgomot in spatele meu ca si cum cineva ar fi scapat o greutate.Nu dupa mult timp aud zgomot de pasi indrepandu-se spre mine.Ma intorc si dau ochii cu a fiinta atat de frumoasa incat am crezut-o supranaturala.Ghiozdanul lui era aruncat undeva aproape de poteca.Nu imi puteam lua ochii de la el.Era ceva pur si simplu MAGIC. -Buna...am reusit eu sa soptesc. El se uita in ochii mei si nu scotea nici un cuvant.S-a apropiat si s-a asezat langa mine.A inceput sa priveasca si el ceea ce admiram eu putin inainte de aparitia lui. -Acesta este locul meu...veneam aici zilnic dupa moartea mamei..inca o fac..nu am stiut ca l-a gasit altcineva. Aceste cuvinte m-au socat.Imi imaginam ca vrea sa plec.Sa ramana doar el cu acest loc superb.Asa ca m-am ridicat si am vrut sa plec insa picioarele mele nu se miscau. S-a intors spre mine.Avea ochii negri incat te pierdeai in intunecimea lor.Parul era brunet,avea niste muschi si un corp de neimaginat.Nu parea mai matur de 19 ani.S-a ridicat (era inalt cam de 1,85)si el si m-a intrebat unde ma duc. -Am crezut ca vrei sa fii singur cum am vrut eu...am crezut ca vrei sa plec si sa nu ma vezi langa tine. -Nicidecum.Imi place compania..insa nu am avut parte de ea in ultimii ani.Ai putea te rog sa ramai cu mine? Nu imi venea sa cred ca ma ruga asa ceva..m-am asezat la loc si el odata cu mine.Fara sa scoatem un cuvant am admirat impreuna frumusetea peisajului si linistea ce ne inconjura.Mi-am dat seama ca ma aflam pe o insula..dar nu imi dadeam seama unde.Dupa cateva minute de liniste a inceput sa ma mangaie pe par..ca pe un copil necajit..mi-a sarutat parul,m-a luat in brate si..m-a intrebat: -De ce esti singura,copila?Ai fost trista..se vede in ochii tai..ca..ai patit ceva.. Nu stiam ce sa spun...lacrimile au inceput sa ma tradeze.. -Cine esti?Nu sunt ..Nu am avut niciodata nimic.. -Minti.. -Nu mint!
Deveneam mai nelinistita cu fiecare secunda.. Cine esti??cine esti??Vroiam sa il intreb dar cuvintele nu ieseau.. El se indeparta iar eu eram deja pe drum..Eu ma indepartam si aproape ca nu il mai vedeam.. Dar am auzit!!! Am auzit in departare o soapta atat de puternica incat a zgrobit linistea si toata nelinistirea mea. -SUNT ROBERT...ASA MA CHEAMA..ROBERT..NE VOM INTALNI CANDVA."
Robert...
Cand m-am trezit am soptit numele asta..nu am stiut ce e cu el..dar visul imi parea real...desi nu era..parea..
Dar acum ne intoarcem in prezent...sau cel putin acum 2 luni..
Pe 10 iunie,inainte de inceperea examenelor..m-am plimbat singura prin parc cu geanta micuta venind de la o pregatire..ma plimbam pana am ajuns langa un copac de langa lac cum am povestit acum mult timp.
Nu v-am pomenit despre un baiat...care se asezase langa mine..
Mie incepusera sa imi curga lacrimile din cauza ca EL nu m-a sunat si nu a venit..asa ca m-am asezat langa un copac undeva unde sa nu ma vada lumea si am inceput sa scriu..nervoasa..si trista..
Nu l-am bagat in seama..nu m-a interesat deloc..atunci in momentul acela doar EL conta...si nimic altceva..
Am inceput sa vorbesc cu persoana de langa mine..sa ii spun ca e ziua mea si vreau sa fiu singura...ca nimeni nu isi aminteste de ziua mea si nimeni nu ma iubeste..incepusem sa vorbesc cu un strain desi mi se parea cunoscut..L-am intrebat cum il cheama si el imi raspunde simplu "Robert".Dupa ce am facut cunostinta si s-a oferit sa imi faca cinste cu un suc fiind inca ziua mea ..am acceptat si m-am uitat la ceas..trebuia sa fiu acasa..aveam musafiri (dar nu pentru mine)..Mi-am luat la revedere si el m-a intrebat daca cumva am un id de mess ceva..asa ca i l-am dat si am plecat spre casa...nu mi-am amintit atunci decat ca imi parea foarte cunoscut..dar nu imi puteam amintii ce si cum..Acum mi-e mai clar..L-am visat!!Era el...Ochii negri..inalt si brunet...dar nu imi statea gandul la el atunci..Nu ma puteam gandii decat "De ce nu ma suna?De ce nu vine?De ce imi face asta din nou?" Postarea de acum 2 luni cu ''Sfanta Diana" am scris-o cand eram singura...dar imi pare asa de rau ca nu mi-am amintit de el..as fi vrut sa stiu!As fi vrut sa-l cunosc..Si nici pana acum nu mi-a dat add in lista de messenger...Poate totusi a fost doar un vis. "Robert..Robert...Robert..Parca-l stiu de undeva...Robert.."
“Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” Charles Dickens
'' Mi-am pus de-atatea ori sentimentele pure, asa cum au fost ele, in fata ta. Le-ai ignorat. Am plans, am asteptat, am sperat. Tu, ai ramas acelasi. Intradevar, dupa un timp, am inteles care mi-e pozitia in viata ta. Nu aveam sa fiu decat o alta, pe care o sunai cand erai beat. Te-am iubit. Prea mult, si prea pentru nimic. Nu ti-o spun pt ca regret. Ti-o spun sa stii. Stiu ca acum esti cu ea... sau cu ele... stiu ca esti ocupat ca de obicei, stiu ca ne despart cativa zeci de km si nu ai avea niciun motiv sa bati atata drum pana la mine, dat fiind faptul ca-ti sunt indiferenta... dar mi-am zis sa'ncerc. Vineri seara... vreau sa te vad. Nu conteaza cat. Sa te vad , sa-mi lipesc buzele de'ale tale, sa te simt pentru o clipa aici, alaturi de mine, si jur ca de aici inainte, drumul meu nu se va mai intersecta cu al tau niciodata... Poate decat la moarte. Te las sa te gandesti. Doar tu poti sa ma dezlegi de tine si de tot trecutul care-mi apasa pe rana. ''
"Timpul vindeca tot,insa ucide orice speranta." In amintirea Lui
Ma intreb cand vei ajunge inapoi in patutul tau moale si vom vorbi din nou ore in sir cum faceam noi doi..
Mi-e dor de noi..
si acum scriu din nou..stiu ca tie nu iti place ca eu sa scriu..dar nu ma pot abtine..
uite ..vezi ce fac cand ma lasi singura?
uite ce citat interesant am gasit:
"Imi pare rau ca scriu atat de rar. Imi pare bine ca nu am timp sa scriu. Imi pare rau ca sunt intr-o forma mult mai cuminte si cenzurata decat sunt eu cu adevarat. Imi pare bine ca sunt iubita si iubesc. Imi pare rau ca mi-am pierdut cativa prieteni. Imi pare bine ca am castigat cativa dusmani pentru ca asta semnifica ca am aparat cu incapatanare ceva in viata mea. Imi pare rau ca am pierdut ceva timp in viata mea pe nimicuri. Imi pare bine ca mai am in fata suficient timp. Imi pare rau de greselile din viata mea. Imi pare bine ca voi mai face altele. Imi pare rau ca a esuat planul A. Imi pare bine ca il am pe B."-Gladiola
nu cred ca am sa uit asta niciodata..
ma fascineaza uneori..
tic-tac tic-tac...iar trece timpul..3 ore si 7 minute...
si tu nu mai vii?..acum rad singura..inca ma doare..doar tu stii
mai cobor sa imi mai iau un pahar de pepsi
te astept.. dar sper sa nu intarzii..prea mult
Incerc sa fiu treaza cand te intorci..doar ca sa adorm cu tine langa mine..te vreau acum..
Dar ce sa mai spun de cei care sunt bolnavi, handicapati, nebuni, sau pe moarte?
In sfarsit a iesit soarele si pe strada mea! Stau la soare si ma bronzez, scriu ba aici ba o scrisoare. Pepsiul (unele obiceiuri nu mor niciodata) si biscuitii in dreapta, soarele in fata si un morman de zapada care se topeste in stanga:)) In noua mea rochie de primavara alba stau intinsa si admir tot ce pana acum am ignorat. Este prima data cand ma bucur ca stau la curte.De azi vreau sa traiesc fiecare clipa. Ma tot uit la cartea necitita de langa mine si o refuz cu tristete. Vreau sa ies. Sun cativa prietenii..ofof..iar nu iese nimeni. Iar e ocupat pana si tata. Ma straduiesc sa ma hotarasc daca sa ies singura sa ma plimb prin parc. Azi simt soarele ca pe o iesire din lumea asta. Il simt ca si cum imi lumineaza sufletul dupa atata timp. Imi tot vine un gand in mine. Oare sa scriu o carte? Nu sunt sigura daca ar iesi atat de reusita. Am inceput candva sa scriu una si am renuntat dupa ce am recitit ceea ce am scris. Nu mi se parea ca sunt o scriitoare atat de talentata. Cineva de curand imi spune ca ar trebui sa incerc... "de ce nu?ce as avea de pierdut?" Daca mi-as gasi si viziune, timp. As vrea sa imi da-ti niste teme pentru o carte. Imi trebuie ajutor:)
Cand am ajuns acasa am plans din nou si am lasat melodia sa cante pana mi-au trecut toate lacrimile.
Imi amintesc de copiilarie cu cele mai valoroase persoane din ea... T. era acolo cand aveam nevoie si cand cantam si tipam de parca eram nebune la mine, ma simteam vie. Acum ea are nevoie de mine si nu pot apela la ea, deoarece este atat de confuza in legatura cu viata. D. imi lipseste tot mai mult in fiecare zi...Noptiile de pe balcon, la mine sau la ea acasa, si nebuniile noastre divine care ne maturizau in fiecare vara si ne faceau fericite imi trezesc amintiri de neuitat. Dar azi simt ca nu le pot cere ajutorul. Orice clipa de atunci era un vis...un vis alaturi de cei dragi. Oare am sa pot sa le spun vreodata ce a fost in capul meu saptamaniile astea cu adevarat?
Azi am fost: terorizata, batuta si amenintata de propria mama. Amenintata ca ma baga in spital. Amenintata ca ma paraseste. Sincer, cred ca ar fii mai liniste fara ea. Stiam ca ea ma invinueste pentru tot ce a patit e in viata. Stiam ca se razbuna pe mine. Ma invinueste de tot raul patit si de toate criticile aduse la adresa ei. Dar nu stiam cat de rau este. Nu am vazut dar dupa o jumatate de ora de tipete si bataie, mi-a spus bunica ca a spuipat mama sange. Bunica este la un pas de moarte, doar o operatie o desparte de aceste doua lumi. Iar mama tipand la mine si la ea stiam ca ii va inrautatii starea bunicii. Dupa ce am vazut ca o implica si pe bunica, am tacut si doar m-am ferit si am evitat privirea ei. Cand am vazut ca intra iar deodata in camera si incepe sa se ia de fratele meu, care nu avea vreo vina in asta, si sa il bata si pe el, am sarit si am impins-o afara. Nu m-am putut abtine. Bunicul s-a bagat si a iesit doar un scandal mai mare, cand a venit si bunica, s-a bagat la mijloc si i-a dat afara pe amandoi din camera ca sa putem sta eu,ea si fratele meu in liniste. Cand am reusit sa gandesc si am privit cat de rau ii faceam bunicii, am luat hotararea de a pleca. Am strans-o in brate, am zis "plec", si am iesit pe usa cu geanta si cu laptopul. Desigur ca in urma mea auzeam tipete, dar eu am ajuns prima la usa si la scari. Am plecat si m-am plimbat jumatate de ora de la aparatmentul buniciilor pana acasa pe jos. M-a sunat fratele meu si m-a intrebat unde merg. I-am raspuns ca acasa si am inchis cand am auzit ca ma cauta mama. Aerul rece imi facea atat de bine incat as fii preferat sa stau afara si sa nu intru in casa. M-am uitat intr-un geam de la o cofetarie inchisa si imi vedeam chipul plin de lacrimi, si fata care nu mi-o recunosteam. Plina de ura si tristete. Imi doream doar liniste. Lacrimile astea sigur nu erau ale mele. Vroiam sa inceteze. Desigur, ea a pornit dupa mine. Cand a ajuns acasa, nu a mai scos niciun cuvant. Am auzit-o doar vorbind la telefon incet pe hol si apoi a disparut in alta camera. Am nervii la pamant si nu stiu ce sa mai fac. Ma simt goala pe dinauntru...
Razand, risti sa pari nebun. Plangand, risti sa pari sentimental. Intinzand o mana cuiva, risti sa te implici. Aratandu-ti sentimentele, risti sa te arati pe tine tine insuti! Vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale, risti sa pierzi.... Iubind, risti sa nu fii iubit la randul tau. Traind, risti sa mori ... Sperand, risti sa disperi. Incercand macar, risti sa dai gres...
6 Ianuarie 2012...ora: 21:44
Era asa sexy (la mare in slipi), si aveam patratele:x Niciodata nu m-a atras un baiat dupa cum arata...mai ales nu m-au atras niciodata patratelele! Este un teritoriu necunoscut pentru mine.
Conversatia a continuat pana am ajuns la concluzia ca nu ii stiu numele,desi cand l-am intrebat mi-a raspuns ca ne vom mai intalnii pe aici si imi va zice mai incolo.Si a plecat.La fel am facut si eu.Nu avea nici un sens sa stau acolo singura.
Se pare ca plec la munte.Bagaje, bagaje!! Oare reusesc sa mai scriu?Dar sa citesc?Nu prea stiu...
Acum o luna ma tot gandeam ce cadouri as putea lua celor mai bune prietene ale mele si am tot cautat timp de doua saptamani....pfff...este cel mai greu sa gasesti un cadou perfect.
-Acesta este locul meu...veneam aici zilnic dupa moartea mamei..inca o fac..nu am stiut ca l-a gasit altcineva.
"Imi pare rau ca scriu atat de rar. Imi pare bine ca nu am timp sa scriu. Imi pare rau ca sunt intr-o forma mult mai cuminte si cenzurata decat sunt eu cu adevarat. Imi pare bine ca sunt iubita si iubesc. Imi pare rau ca mi-am pierdut cativa prieteni. Imi pare bine ca am castigat cativa dusmani pentru ca asta semnifica ca am aparat cu incapatanare ceva in viata mea. Imi pare rau ca am pierdut ceva timp in viata mea pe nimicuri. Imi pare bine ca mai am in fata suficient timp. Imi pare rau de greselile din viata mea. Imi pare bine ca voi mai face altele. Imi pare rau ca a esuat planul A. Imi pare bine ca il am pe B."-Gladiola
