De fiecare data cand ascult aceasta melodie o durere insuportabila imi inunda inima, o multime de amintiri inutile si groaznice din copilarie imi inunda mintea si cand imi amintesc simt nevoia sa plang, sa tip, sa fac pur si simplu ceva sa opresc amintirile. Imi aminteste in primul rand de TATA. Nu cred ca mi-a pasat niciodata ce a facut si ca ne-a parasit (M-A PARASIT) sau ca a facut lucruri ingrozitoare. Am avut cea mai mare incredere in el... il sunam si ii spuneam absolut tot. Iar cand increderea asta mi-a fost tradata nu am stiut ce este de facut... in mare parte faceam in asa fel incat sa ii pot atrage atentia. Incat sa ii pese de mine din nou. Sa fie din nou mereu acolo. Dintre mama si tata cu tata m-am inteles cel mai bine. Nu stiu de ce, cum, doar stiu ca pana la varsta de 12 ani l-am admirat intotdeauna si am vrut sa fiu ca el, sau cel putin ca cel pe care credeam ca il cunosc. Imi lipseste atat de mult. Imi ascund(mereu am ascuns-o)aceasta durere de indiferent cine... nimeni nu ma poate intelege la acest capitol. Nimeni nu a trecut prin ce am trecut si nu a trait aceasta durere. In ultimul an am pierdut doi bunici. Nu am varsat nici o lacrima cand au murit desi am avut o depresie pe 19 februarie anul trecut cand am aflat de moartea ei(a murit de cancer la colon)... bunicul a avut si el un accident in noaptea aceea din fericire el nu a patit nimic.Celalalt bunic a murit tot anul trecut inainte cu 7 luni de moartea bunicii. Cand au murit eu am simtit. In noaptea in care a murit bunicul l-am visat. In noaptea care a murit bunica am avut depresia, care nu am idee cum a inceput sau de ce. Imi amintesc ca eram fericita in ziua aceea si chiar vorbeam cu EL . EL....o alta durere din viata mea...nu o mai pun la socoteala. Trebuie sa recunosc ca nu am fost slaba niciodata pana sa apara EL... am avut o slabiciune pentru el... si mi-a provocat o mare durere in inima desi nu cred ca stia ce face . Imi lipsesc toti 4. Dar pana la urma asta e viata, nu? Oamenii vin si pleaca. Asa se intampla cu fiecare fiinta si lucru de pe aceasta planeta. VIN si PLEACA.

Pe langa toate acestea am fost tradata si de trei prietene pe care le credeam bune in generala. Am crezut atat de mult ca imi sunt prietene incat nu m-am gandit sa fiu mai atenta in cine am incredere. Popularitatea nu merita. Si o zic din experienta. Mai bine sa ii am pe cei pe care ii iubesc si pe cei care ma iubesc langa mine decat pe cei falsi si populari pentru a traii intr-o lume cu necunoscuti. Nu am nevoie de asa ceva. Am realizat acest lucru la 14 ani. Am impresia ca acel an a fost cel mai greu din toti anii. Am suferit din dragoste, din prieteniie, din cauza familiei care inca se bateau prin tribunale, din cauza limbajului, din cauza bunicului care a murit tot in acel an... Si dupa ce am scris toate astea.Toate amintirile acestea. Am lacrimi in ochii si ma bucur ca sunt vie. Ma bucur sa descopar prietenii adevarati si ma bucur ca sunt diferita de acei oameni falsi si ipocriti care exista in lume... Este 2 noaptea si nu am somn... scriu printre lacrimi si zambesc in acelas timp. Iubesc. Sunt iubita. Nu vorbesc de viata amoroasa aici. Nu conteaza doar asta.