Un vis sau realitate?

Acum 2 luni,cand v-am vorbit despre "Stanta D."(ziua mea de nume) si am fost singura in parc eram nervoasa si trista...caci ignoram totul in jurul meu.Am omis sa va povestesc ce s-a intamplat in parc cu adevarat.
Dar mai intai am sa va povestesc un vis important.
Vis:
"Ma plimbam singura prin parc,cu un trandafir rosu in mana si o carte in cealalta mana.Brusc o iau pe o poteca care ma duce spre lac unde este plantat cel mai frumos copac din cati vazusem pana atunci.Ma asez si admir frumusestea apei imbibata cu cerul albastru senin si cateva frunze care plutesc pe apa stralucitoare.Deodata aud un zgomot in spatele meu ca si cum cineva ar fi scapat o greutate.Nu dupa mult timp aud zgomot de pasi indrepandu-se spre mine.Ma intorc si dau ochii cu a fiinta atat de frumoasa incat am crezut-o supranaturala.Ghiozdanul lui era aruncat undeva aproape de poteca.Nu imi puteam lua ochii de la el.Era ceva pur si simplu MAGIC.
-Buna...am reusit eu sa soptesc.
El se uita in ochii  mei si nu scotea nici un cuvant.S-a apropiat si s-a asezat langa mine.A inceput sa priveasca si el ceea ce admiram eu putin inainte de aparitia lui.
-Acesta este locul meu...veneam aici zilnic dupa moartea mamei..inca o fac..nu am stiut ca l-a gasit altcineva.
Aceste cuvinte m-au socat.Imi imaginam ca vrea sa plec.Sa ramana doar el cu acest loc superb.Asa ca m-am ridicat si am vrut sa plec insa picioarele mele nu se miscau.
S-a intors spre mine.Avea ochii negri incat te pierdeai in intunecimea lor.Parul era brunet,avea niste muschi si un corp de neimaginat.Nu parea mai matur de 19 ani.S-a ridicat (era inalt cam de 1,85)si el si m-a intrebat unde ma duc.
-Am crezut ca vrei sa fii singur cum am vrut eu...am crezut ca vrei sa plec si sa nu ma vezi langa tine.
-Nicidecum.Imi place compania..insa nu am avut parte de ea in ultimii ani.Ai putea te rog sa ramai cu mine?
Nu imi venea sa cred ca ma ruga asa ceva..m-am asezat la loc si el odata cu mine.Fara sa scoatem un cuvant am admirat impreuna frumusetea peisajului si linistea ce ne inconjura.Mi-am dat seama ca ma aflam pe o insula..dar nu imi  dadeam seama unde.Dupa cateva minute de liniste a inceput sa ma mangaie pe par..ca pe un copil necajit..mi-a sarutat parul,m-a luat in brate si..m-a intrebat:
-De ce esti singura,copila?Ai fost trista..se vede in ochii tai..ca..ai patit ceva..
Nu stiam ce sa spun...lacrimile au inceput sa ma tradeze..
-Cine esti?Nu sunt ..Nu am avut niciodata nimic..
-Minti..
-Nu mint!
Deveneam mai nelinistita cu fiecare secunda..
Cine esti??cine esti??Vroiam sa il intreb dar cuvintele nu ieseau..
El se indeparta iar eu eram deja pe drum..Eu ma indepartam si aproape ca nu il mai vedeam..
Dar am auzit!!!
Am auzit in departare o soapta atat de puternica incat a zgrobit linistea si toata nelinistirea mea.
-SUNT ROBERT...ASA MA CHEAMA..ROBERT..NE VOM INTALNI CANDVA."

Robert...
Cand m-am trezit am soptit numele asta..nu am stiut ce e cu el..dar visul imi parea real...desi nu era..parea..
Dar acum ne intoarcem in prezent...sau cel putin acum 2 luni..
Pe 10 iunie,inainte de inceperea examenelor..m-am plimbat singura prin parc cu geanta micuta venind de la o pregatire..ma plimbam pana am ajuns langa un copac de langa lac cum am povestit acum mult timp.
Nu v-am pomenit despre un baiat...care se asezase langa mine..
Mie incepusera sa imi curga lacrimile din cauza ca EL nu m-a sunat si nu a venit..asa ca m-am asezat langa un copac undeva unde sa nu ma vada lumea si am inceput sa scriu..nervoasa..si trista..
Nu l-am bagat in seama..nu m-a interesat deloc..atunci in momentul acela doar EL conta...si nimic altceva..
Am inceput sa vorbesc cu persoana de langa mine..sa ii spun ca e ziua mea si vreau sa fiu singura...ca nimeni nu isi aminteste de ziua mea si nimeni nu ma iubeste..incepusem sa vorbesc cu un strain desi mi se parea cunoscut..L-am intrebat cum il cheama si el imi raspunde simplu "Robert".Dupa ce am facut cunostinta si s-a oferit sa imi faca cinste cu un suc fiind inca ziua mea ..am acceptat si m-am uitat la ceas..trebuia sa fiu acasa..aveam musafiri (dar nu pentru mine)..Mi-am luat la revedere si el m-a intrebat daca cumva am un id de mess ceva..asa ca i l-am dat si am plecat spre casa...nu mi-am amintit atunci decat ca imi parea foarte cunoscut..dar nu imi puteam amintii ce si cum..Acum mi-e mai clar..L-am visat!!Era el...Ochii negri..inalt si brunet...dar nu imi statea gandul la el atunci..Nu ma puteam gandii decat "De ce nu ma suna?De ce nu vine?De ce imi face asta din nou?" Postarea de acum 2 luni cu ''Sfanta Diana" am scris-o cand eram singura...dar imi pare asa de rau ca nu mi-am amintit de el..as fi vrut sa stiu!As fi vrut sa-l cunosc..Si nici pana acum nu mi-a dat add in lista de messenger...Poate totusi a fost doar un vis.
"Robert..Robert...Robert..Parca-l stiu de undeva...Robert.."

Gone

Sunt singura acum..
Stau la mine in camera cu o sticla de Pepsi una de Angelly si ciocolata care nu imi va lipsi niciodata.
Azi ele au plecat si am ramas singura in pustietatea aceasta..nu vreau sa ies cu ceilalti.nu vreau nici macar sa dau ochii cu ei..Nu imi pasa de ei.Sunt niste nimicuri.Nu am chef de alti barfitori,alte curve,si de altii cu o influenta proasta.Vreau doar sa plec acasa.
Dimineata am deschis laptop-ul cu o melancolie brusca.A. si D. erau la mine in pat in timp ce eu stateam pe canapea si citeam o veche conversatie cu EL.
M-am simtit totusi atat de singura..atat de trista...atat de rau incat am inceput sa plang..
In timp ce lacrimile mi se rostogoleau pe fata A. a observat cat de tacuta si trista eram..cand s-au uitat amandoua la mine au inceput intrebarile..
-Ce ai?
-De ce plangi?
-N-am nimic.
-Da sigur!Stii bine ca minti prost.
-Nu te mai preface si vino aici.
-N-am nimic...
Pana la urma au aflat despre ce era vorba si am mers langa ele..
Nu vroiam sa fiu singura..dar ma simteam asa rau incat numai la asta imi era gandul..
Nu vreau sa plec de langa ele...vreau doar acasa..departe de ceilalti..dar ele nu pot venii cu mine..
Vreau acasa..cu ele cu tot.
Poate nu sunt singura..dar in curand vin si ele la mine..