Furtuna,un fulger..inca unul..admir furtuna..
Nu ma intrebati unde sunt.Nici n-am de gand sa spun.. e frumos..e acasa pentru mine.Aici simt ca traiesc.Sunt cu cea mai buna prietena a mea, Dyanna, si admiram impreuna ceea ce iubim.A trecut ceva de cand n-am mai scris.Mi-a lipsit.Unii chiar au tupeu sa imi zica ca ma gandesc doar la mine.Poate ca e si un adevar pe undeva dar mereu ma gandesc si la altii.Nu ma asteptam sa intru in probleme cand am ajuns in locul acesta minunat.Dar se pare ca am fost neatenta si am lasat lumea sa ma barfeasca la greu.Incerc sa ignor tot ce spune lumea in continuare.Nu vreau sa fiu subiect de discutie dar se pare ca n-am incotro.Incep sa il iubesc.Foarte mult.Tin atat de mult la el incat ma gandesc daca este chiar asa un lucru rau.Parintii "NU"..prietenii care sunt anormali mai ales cand comenteaza Viata Mea!!...nu vreau sa se mai bage nimeni.
E asa trist cand ma uit la lume si vad cat de plictisita e..cum nu au ce face..barfesc sau comenteaza ...dar asta pentru ca nu stiu sa isi traiasca viata si sa se bucure de ea.Se uita la ceilalti..dar niciodata la a lor.
Ieri am aflat ceva cumplit...ceea ce nu am crezut ca este posibil sa pateasca cineva asa drag mie..Ma uit pe strada si ma sperie ca suntem oameni.Animale salbatice..desi este chiar o jignire pana si pentru ele...Ma intorc si citesc ultimele stiri...VIOLURI,AGRESARE,OAMENI UCISI,SINUCIDERE,LIMBAJ DE CARTIER,FURT,TRAFIC DE OAMENI,DROGURI,BAUTURA...Nici macar cu animalele nu ne asemanam.Oare nu vom putea schimba nicidata asta.
Viata unui om este intr-adevar ca o furtuna.Poate chiar ma rau...am inceput sa imi fie mila de rasa umana..nu cred sa aiba scapare...
Daca mi-e dor de casa?de orasul meu?Nu.Mi-as dori sa traies undeva departe de oras.Undeva la munte.Sa traiesc acolo fara sa ma deranjeze nimeni.Acolo sa imi cresc copiii si sa mor linistita.
Revenind la EL..as vrea sa il am langa mine toata viata..poate ca e posibil..poate nu..ma gandeam zilele trecute daca sa astept sa vad ce se intampla sau pur si simplu sa ma las purtata de val.Am invatat ca e mai bine sa gandesti inainte sa faci un lucru decat sa il faci si apoi sa regreti.Am mai descoperit ca baietii niciodata nu gandesc inaintea unui lucru.Ei doar se lasa purtati de val si abea dupa ce se intampla isi dau seama ca au gresit si regreta..sau nu.Nu toti sunt asa dar marea majoritate este asa.Foarte rar dai peste unul care sa nu le semene acestor specimene.Si sa nu se gandeasca doar la ei...Pe deoparte il iubesc din cauza ca el gandeste inainte de a face o greseala sau ceva bun.Il iubesc pentru ca merita..dar imi e foarte greu sa ii suport pe ceilalti care nu imi vor intotdeauna binele....inca tin la cel din urma..nu am cum sa neg asta..poate ca mereu voi tine pentru simplul fapt ca a fost primul si cu el am invatat ce inseamna a iubi..dar asta e de domeniul trecutului.Si asa va ramane.Acum va exista doar EL si eu voi fi fericita cat de curand cand se vor opri toti.
Am intrat la un liceu foarte bun din bucuresti si ma bucur ca am din nou limba mea materna.In acest moment am in gand doar distractie,iubire si fericire.Aceste trei as vrea sa le am in vacanta asta.Voi scrie cand voi mai avea timp.Stiu ca el nu e de acord cu blogul meu dar eu ador sa scriu si nu ma voi putea opri.Daca nu voi mai scrie aici asta nu inseamna ca am sa ma opresc vreodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu