In sfarsit a iesit soarele si pe strada mea! Stau la soare si ma bronzez, scriu ba aici ba o scrisoare. Pepsiul (unele obiceiuri nu mor niciodata) si biscuitii in dreapta, soarele in fata si un morman de zapada care se topeste in stanga:)) In noua mea rochie de primavara alba stau intinsa si admir tot ce pana acum am ignorat. Este prima data cand ma bucur ca stau la curte.De azi vreau sa traiesc fiecare clipa. Ma tot uit la cartea necitita de langa mine si o refuz cu tristete. Vreau sa ies. Sun cativa prietenii..ofof..iar nu iese nimeni. Iar e ocupat pana si tata. Ma straduiesc sa ma hotarasc daca sa ies singura sa ma plimb prin parc. Azi simt soarele ca pe o iesire din lumea asta. Il simt ca si cum imi lumineaza sufletul dupa atata timp. Imi tot vine un gand in mine. Oare sa scriu o carte? Nu sunt sigura daca ar iesi atat de reusita. Am inceput candva sa scriu una si am renuntat dupa ce am recitit ceea ce am scris. Nu mi se parea ca sunt o scriitoare atat de talentata. Cineva de curand imi spune ca ar trebui sa incerc... "de ce nu?ce as avea de pierdut?" Daca mi-as gasi si viziune, timp. As vrea sa imi da-ti niste teme pentru o carte. Imi trebuie ajutor:)Astept propuneri. Poate chiar iese ceva.
Gata! Am plecat in parc!
Bucurati-va de soare!
